Mă numesc Irina și, ani la rând, am crezut că dragostea înseamnă să renunți la tine pentru celălalt. Am trăit într-o căsnicie în care fiecare leu câștigat de mine ajungea în mâinile soțului, iar fiecare decizie era a lui. Acum, povestesc despre drumul greu spre regăsirea propriei voci și curajul de a-mi cere viața înapoi.
Mă numesc Irina și am trăit doisprezece ani într-o căsnicie care mi-a furat, încet, aerul și speranța. Am luptat zilnic pentru firimituri de respect și pentru a-mi regăsi vocea, mereu sfâșiată între dorința de a-mi proteja copiii și nevoia de a mă salva pe mine însămi. Povestea mea e despre curaj, rușine, compromisuri și, în cele din urmă, despre libertate.
Într-o seară tensionată, am realizat cât de mult controlul financiar poate otrăvi o relație. Povestea mea este despre lupta pentru autonomie, despre conflictele mocnite dintr-o familie obișnuită și despre curajul de a-mi cere dreptul la respect. Întrebarea care mă bântuie: cât de mult putem sacrifica din noi înșine pentru liniștea aparentă a casei?
Sunt Ioana și, de ani de zile, trăiesc cu senzația că nu mai sunt stăpână pe viața mea. Soțul meu, Cătălin, îmi controlează fiecare bănuț, fiecare gest, fiecare vis. Povestea mea nu e doar despre bani, ci despre libertate, demnitate și curajul de a spune „ajunge”.
Trebuia să ceară pentru orice: bani pentru produse pentru bebeluși, mâncare, articole personale precum șosete și produse de igienă. Soțul ei îi dădea suma necesară, dar cu un preț.
Situația mea s-a înrăutățit când soțul meu a decis să predea toate câștigurile noastre tatălui său pentru administrare. Acum, trebuie să-l rog pentru bani pentru nevoile mele personale.
M-am căsătorit la vârsta de 32 de ani. Părinții mei m-au crescut bine și s-au asigurat că primesc o educație bună, așa că urcarea pe scara carierei după facultate nu a fost o surpriză. Desigur, au fost unele provocări, dar nimic extraordinar. Acum sunt asistent manager cu un salariu bun și o mașină de serviciu. Nu mă laud; doar ilustrez stilul de viață cu care eram obișnuită.
Ignorasem dublele sensuri din conversațiile noastre. Se pare că Florin își dăduse seama de implicații de mult timp și decisese să le folosească în avantajul său, dar eu am înțeles prea târziu.
Nu mai pot trăi cu soțul meu, Bogdan. Obsesia lui pentru economii m-a împins la limită. Trebuie să justific fiecare achiziție, deși nu sunt dependentă de el. Îmi câștig propriii bani, dar nu am acces la banii pentru care am muncit. Totul a început când ne-am căsătorit acum cinci ani și am decis să începem să economisim.
