N-am să uit niciodată seara în care am intrat în bucătărie și am găsit opt perechi de ochi uitându-se la mine de parcă eu trebuia să știu cum se salvează o lume care deja se rupsese. Eu și soțul meu am decis să-i luăm la noi pe cei patru copii ai vecinului nostru după ce el s-a stins, deși abia reușeam să ne ținem pe linia de plutire cu ai noștri. De atunci trăim înghesuiți, obosiți și mereu la limită, dar în fiecare zi încerc să înțeleg dacă iubirea chiar poate ține loc de spațiu, bani și liniște.