Când dragostea de mamă doare: Mărturisirea Elenei din Ploiești

Când dragostea de mamă doare: Mărturisirea Elenei din Ploiești

Sunt Elena, mamă a trei copii, care și-a dedicat viața familiei. Acum, când copiii au plecat fiecare pe drumul lui, mă regăsesc singură în apartamentul nostru din Ploiești, încercând să descopăr cine sunt fără ei. Povestea mea este despre iubire, singurătate și dureroasa căutare de sine.

Singurătatea de după aplauze: Camera tăcută a unei mame

Singurătatea de după aplauze: Camera tăcută a unei mame

Sunt Maria, o femeie trecută de șaizeci de ani, care a trăit pentru familia ei și acum se luptă cu liniștea apăsătoare a casei goale. În fiecare zi, aștept un semn de la copiii mei, întrebându-mă unde am greșit și dacă dragostea de mamă se uită vreodată. Povestea mea este despre dor, regrete și speranța că legăturile de sânge nu se destramă niciodată complet.

De ce nu mai suntem o familie?

De ce nu mai suntem o familie?

Într-o seară tensionată, la masa din bucătărie, am simțit cum distanța dintre mine și soția mea, Maria, a devenit de netrecut după ce copiii noștri, Vlad și Irina, au plecat de acasă. Povestea mea explorează golul lăsat de plecarea copiilor, conflictele mocnite dintre mine și Maria și încercarea disperată de a regăsi sensul vieții în doi. Mă lupt cu întrebări despre identitate, iubire și sacrificiu, în timp ce încerc să înțeleg dacă mai putem fi o familie adevărată fără cei care ne-au ținut uniți atâta timp.