Într-o seară ploioasă, un străin a bătut la ușa mea din Iași, iar decizia de a-l primi a declanșat o avalanșă de adevăruri ascunse și conflicte familiale. Povestea mea este despre frică, speranță și curajul de a înfrunta trecutul pentru a-mi salva fiul. Am fost pusă în fața unei alegeri imposibile, iar fiecare clipă a devenit o luptă între disperare și încredere.
Sunt Ioana și am crezut că viața mea e așezată, până când fiul meu, Vlad, s-a îmbolnăvit grav. În loc să găsesc sprijin, am descoperit doar neînțelegere și distanțare, chiar și din partea celor dragi. Povestea mea este despre singurătate, luptă și întrebarea: unde dispare empatia atunci când ai cea mai mare nevoie de ea?
Într-o noapte rece de februarie, am aflat că soțul meu, Radu, m-a trădat chiar în timp ce fetița noastră era internată în spital. Am sperat că mama mea îmi va fi sprijin, dar răspunsul ei m-a lăsat și mai singură. Povestea mea e despre durerea trădării, lipsa de sprijin familial și puterea de a merge mai departe când totul pare pierdut.
M-am căsătorit tânără, cu inima plină de speranțe, dar viața mi-a dat o lovitură neașteptată când am aflat că bebelușul meu nenăscut are o problemă de sănătate. În loc de sprijin, am primit doar răceală și reproșuri din partea soțului și a soacrei mele, iar lumea mea s-a prăbușit. Povestea mea este despre durere, luptă și puterea de a mă ridica atunci când totul părea pierdut.
Sunt Vlad, am nouă ani și inima mea e bolnavă. Povestea mea e despre o zi care mi-a schimbat viața, când am simțit pentru prima dată că nu sunt doar un copil bolnav, ci un băiat care poate iubi și fi iubit. Între speranță, teamă și dorința de a trăi, am descoperit ce înseamnă să fii cu adevărat viu.
În Ajunul Crăciunului, în salonul 7 al Spitalului de Copii din Iași, am privit pe geam fulgii care se topeau pe sticla rece, întrebându-mă dacă voi mai apuca vreodată să simt zăpada sub tălpi. Povestea mea e despre lupta cu cancerul și COVID-ul, despre frica de moarte și dorul de acasă, dar și despre curajul pe care l-am găsit în privirea mamei și în gesturile simple ale asistentelor. Am descoperit că magia Crăciunului nu stă în brad sau cadouri, ci în oamenii care nu te lasă să cazi, chiar și atunci când viața pare să te fi uitat.
