Mă numesc Camelia și am trăit ani de zile cu o povară pe suflet, ascunzând adevărul despre fiul meu, Rareș, de soțul meu, Mihai. Frica de a-mi destrăma familia m-a făcut să tac, deși știam că Rareș are nevoie de ajutor special. Povestea mea e despre vinovăție, dragoste și curajul de a spune adevărul, chiar și atunci când pare imposibil.
Într-o seară tensionată, am realizat că, oricâtă răbdare și bunătate aș fi avut, familia mea se destrăma sub ochii mei. Povestea mea explorează lupta de a menține unitatea într-o casă marcată de neînțelegeri, sacrificii și dorința de a fi acceptat. Întrebarea care mă bântuie: cât de mult putem sacrifica din noi pentru ceilalți, fără să ne pierdem pe noi înșine?
Într-o duminică tensionată, la aniversarea fiicei mele, am ajuns să-mi pun la îndoială propriile decizii de mamă și bunică. Nepotul meu, Vlad, cu problemele lui de comportament, a devenit sursa conflictului care a scos la iveală răni vechi și neînțelegeri adânci în familie. Povestea mea este despre vinovăție, neputință și dorința de a găsi înțelegere acolo unde pare că nu mai există loc pentru ea.
