Într-o seară rece de noiembrie, am primit un telefon care mi-a sfâșiat sufletul: nora mea, Irina, m-a acuzat că vreau să-i despart pe ea și pe fiul meu, Vlad. Am simțit cum întreaga mea viață de mamă se prăbușește, mai ales când Vlad a ales să tacă. Povestea mea este despre dor, vinovăție și lupta de a nu-mi pierde copilul unic într-o lume în care nu mai am loc.
Subiectul preferat al multor soacre este când va crește familia cu un al doilea copil. Eu și soțul meu suntem hotărâți să nu avem un al doilea copil, dar presiunea este neîncetată.
Fiind copil unic, pot spune cu încredere că știu ce înseamnă să trăiești sub o supraveghere constantă a părinților. De mică, părinții mei au încercat să controleze fiecare aspect al vieții mele. Mama era mereu anxioasă și avea dificultăți în a-și gestiona emoțiile. Tata era o persoană complet diferită, ceea ce adesea cauza probleme. Am avut o copilărie și o adolescență foarte neobișnuite. În grădiniță, abia începeam să mă dezvolt.
Fiind copil unic, pot spune cu încredere că știu ce înseamnă să trăiești sub supravegherea constantă a părinților. De mică, părinții mei au încercat să controleze fiecare aspect al vieții mele. Mama era mereu anxioasă și avea dificultăți în a-și gestiona emoțiile. Tata era o persoană complet diferită, ceea ce adesea cauza probleme. Am avut o copilărie și o adolescență foarte neobișnuite. În grădiniță, abia începeam să mă dezvolt.
