Sunt Maria și, de când fiul meu, Vlad, s-a căsătorit cu Irina, simt că familia mea se destramă încet. Mă lupt cu felul în care Irina își crește copiii, nepoții mei, și nu știu dacă să intervin sau să mă retrag. Povestea mea e despre dragoste, neputință și granițele fragile dintre generații.
Într-o noapte de vară, fiul meu, Radu, m-a sunat disperat: nora mea, Irina, ajunsese de urgență la spital, iar eu trebuia să am grijă de nepoata mea, Maria, de doar șapte luni. Am acceptat fără să clipesc, dar cele două săptămâni care au urmat mi-au pus la încercare nu doar răbdarea, ci și relația cu familia mea. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și dorința de a fi acceptată ca bunică, nu ca dușman.
Într-o societate care adesea transferă responsabilitatea creșterii copiilor pe umerii femeilor, poveștile mamelor singure care luptă pentru supraviețuire sunt, din păcate, prea comune. Acest text narativ explorează viețile femeilor care, poate naiv, au crezut că responsabilitatea pentru copiii lor ar putea fi împărțită sau susținută de alții. Scufundă-te în realitățile complexe cu care se confruntă Ana și Carolina, două femei care s-au luptat singure cu provocările maternității.
