„Dacă pleci la recuperare, să nu mai spui că ești bunică.” La 67 de ani, am ales să nu-mi mai cer iertare pentru că sunt bolnavă
Ani întregi mi-am crescut nepotul aproape zilnic, până când am ajuns să-mi ascund durerile ca să nu-mi supăr fiica. Când mi-a cerut să renunț la tratamentul pe care îl așteptam de luni de zile, am spus pentru prima dată că nu pot. Am plecat cu vinovăția în bagaj, dar m-am întors hotărâtă să nu mă mai las pe ultimul loc.