M-am trezit prins între sacrificiile pentru familie și propriile mele nevoi, locuind din nou cu părinții, deși apartamentul meu era ocupat de chiriași. Sora mea, Ilinca, trecea printr-o criză financiară, iar mama o susținea orbește, lăsându-mă fără putere de decizie. Povestea mea e despre tensiuni, compromisuri și întrebarea dacă sângele chiar e mai gros decât apa.
Am crezut că pot salva familia ascunzând adevărul despre afacerea mea falimentară, dar minciuna a crescut ca o umbră între mine și soția mea, Irina. Între presiunea datoriilor, rușinea față de părinți și teama de a pierde totul, am ales să mint, iar consecințele au fost devastatoare. Acum, mă întreb dacă sinceritatea ar fi putut salva ceea ce am pierdut.
La 32 de ani, îmi sărbătoresc ziua de naștere de două ori pe an. O dată în ziua în care m-am născut și a doua oară în ziua în care sora mea mai mare m-a salvat dintr-un accident de mașină. M-a scos cu doar câteva minute înainte ca mașina să explodeze. Nu ar fi fost nicio șansă ca serviciile de urgență să ajungă la timp. Totuși, această poveste ia o turnură mai întunecată.
