Când soacra mea mi-a spus în propria bucătărie că „nu sunt în stare nici să cresc copii, nici să țin o casă”, am înțeles că mariajul meu nu mai semăna deloc cu viața pentru care luptasem
Am ajuns să trăiesc în propria casă ca o musafiră, în timp ce părinții soțului meu ne ocupaseră apartamentul și fiecare colț din liniștea noastră. Am încercat luni întregi să tac, să înțeleg și să nu rup familia, dar criticile, umilințele și nepăsarea soțului meu m-au dus la limită. Când am hotărât să le închiriem o garsonieră, nimic nu s-a rezolvat cu adevărat, pentru că în mine rămăsese deja o rană pe care nu știu nici azi cum s-o închid.