Întotdeauna am iubit mâncarea, iar cu Vlad, soțul meu, pizza, shaorma și sucurile acidulate erau ritualul nostru zilnic. Niciodată nu ne-am gândit că această plăcere nevinovată ne va aduce în pragul disperării. Povestea noastră este despre rușine, boală, dar și despre curajul de a ne schimba pentru a ne salva unul pe celălalt.
Mă numesc Raluca și viața mea s-a schimbat radical de când l-am cunoscut pe Vlad, un bărbat fermecător, dar cu o relație complicată cu mâncarea. Povestea noastră e plină de momente amuzante, dar și de conflicte, pentru că pofta lui nestăvilită a ajuns să ne afecteze relația și liniștea casei. Am ajuns să mă întreb dacă dragostea poate supraviețui acolo unde autocontrolul lipsește și dacă nu cumva un banal lacăt de frigider ar putea salva ceea ce am construit împreună.
Totul a început într-o dimineață mohorâtă, când medicul mi-a spus că, dacă nu schimb ceva, nu voi mai apuca să-mi văd copiii crescând. Eu și Maria, soția mea, ne-am refugiat mereu în mâncare, ignorând semnalele corpului și ale celor din jur. Povestea noastră e despre lupta cu dependența de mâncare, rușinea, vinovăția și curajul de a ne schimba viața împreună.
Sunt Ana și am trăit ani de zile cu un soț a cărui poftă de mâncare a devenit centrul vieții noastre. Am încercat să-l ajut, să-l înțeleg, dar am ajuns să mă simt captivă într-o casă unde frigiderul era mereu gol și liniștea, tot mai rară. Povestea mea nu e doar despre mâncare, ci despre cum o dependență poate rupe o familie.
