Mă numesc Viorica și, la 62 de ani, am decis să-mi schimb viața radical, divorțând de soțul meu după patruzeci de ani de căsnicie. Povestea mea este despre curajul de a o lua de la capăt când toți cred că nu mai ai nimic de pierdut, despre singurătate, regrete și speranță. Întrebarea care mă macină: oare e vreodată prea târziu să cauți liniștea și fericirea?
La 65 de ani, am ajuns să mă uit în oglindă și să nu mă mai recunosc. După o viață întreagă alături de Ana, am descoperit că inima mea poate încă să tresară pentru altcineva. Povestea mea este despre curajul de a-ți asculta sufletul, chiar și atunci când toți din jur te judecă.
Am trăit o viață întreagă alături de soția mea, am crescut un fiu și am crezut că bătrânețea va fi liniștită. Dar când fiul nostru a plecat cu familia în străinătate, casa noastră a devenit pustie, iar eu m-am simțit tot mai singur. Într-o zi, am cunoscut pe altcineva și am fost pus în fața celei mai grele decizii din viața mea: să rămân sau să plec?
Sunt Maria, am 64 de ani, iar viața mea de familie se destramă după 40 de ani de căsnicie cu Ilie. În noaptea de Revelion, când copiii ne-au lăsat câinele și au plecat să petreacă, Ilie mi-a spus că vrea să viziteze mormintele părinților lui. Nu mi-am imaginat că acea noapte va fi începutul sfârșitului pentru noi.