În ziua nunții mele, așezată în scaunul cu rotile pe malul Dunării, aștept să-i spun „da” lui Vlad. În sufletul meu se amestecă mândria, frica și amintirile accidentului care mi-a schimbat viața. Aceasta este povestea luptei mele cu prejudecățile, durerile familiei și puterea dragostei care dărâmă orice zid.
M-am trezit într-un salon de spital, fără brațe, cu lumea mea prăbușită. Am fost nevoit să-mi regăsesc rostul, să-mi cresc copiii și să-mi reconstruiesc viața, în ciuda privirilor pline de milă și a durerii care nu mă lăsa. Povestea mea este despre disperare, curaj și speranță, dar și despre întrebarea dacă dragostea familiei poate vindeca totul.
Mă numesc Ana și am crescut într-un sat mic din Moldova. După moartea tatălui meu, mama a rămas singură cu mine și fratele meu, Radu, care este imobilizat într-un scaun cu rotile. Când singura noastră mașină s-a stricat, am fost nevoită să bat la ușa domnului Ionescu, vecinul nostru bogat și distant, iar ceea ce a urmat ne-a schimbat viețile pentru totdeauna.
Totul s-a prăbușit când am aflat că soțul meu, Radu, mă înșală, iar la scurt timp un accident m-a lăsat în scaun cu rotile. Am pierdut familia, visurile și încrederea în mine, dar am găsit puterea să mă ridic și să dansez din nou, altfel decât mi-am imaginat vreodată. Povestea mea este despre suferință, furie, iertare și curajul de a visa din nou.
În ultimele clipe ale mamei, am promis să am grijă de sora mea cu dizabilități, Ana, în schimbul casei părintești. Ce părea un gest de iubire s-a transformat rapid într-un coșmar presărat cu conflicte de familie, lăcomie și o singurătate apăsătoare. Acum, privind pereții goi ai casei, mă întreb dacă sacrificiul a meritat vreodată.
Într-o clipă, un accident mi-a răpit sănătatea și m-a condamnat la viața într-un scaun cu rotile. Am simțit că totul s-a sfârșit, dar familia mea a rămas lângă mine, chiar și atunci când eu însumi renunțasem la speranță. Povestea mea este despre cum am învățat să prețuiesc din nou viața și dragostea celor dragi.
