La trei ani după moartea subită a lui Andrei, văduva sa, Ana, se află prinsă într-o rețea de așteptări din partea familiei soțului ei decedat. Cu doi copii mici de crescut, ea se luptă să-și găsească propriul drum, în timp ce onorează memoria soțului ei iubit.
O situație dificilă s-a desfășurat. Fiica mea a făcut tot posibilul să navigheze prin cele mai grele momente. Tocmai când lucrurile începeau să se așeze, ea a încercat să se concentreze pe viața personală, dar obstacolele au rămas.
Am trei copii. Din păcate, soțul meu a decedat când cel mai mic dintre ei avea doar șase luni. Deținem casa noastră, dar trăitul din ajutoare sociale este imposibil, iar facturile continuă să se adune. Fratele meu ne-a ajutat mult în primele șase luni, dar și el are propria familie de care trebuie să aibă grijă. A trebuit să îmi găsesc un loc de muncă. Nu câștig mult și trebuie să jonglez cu multe responsabilități.
Am trei copii. Din păcate, soțul meu a murit când cel mai mic dintre ei avea doar șase luni. Deși avem propria noastră casă, trăitul din ajutoare sociale este imposibil, iar chiria trebuie plătită. Fratele meu ne-a sprijinit în primele șase luni, dar el are propria familie de care trebuie să aibă grijă. A trebuit să-mi găsesc un loc de muncă. Nu câștig mult și trebuie să lucrez ore lungi.
O situație dificilă s-a desfășurat. Fiica mea a făcut tot posibilul să navigheze prin cele mai grele momente. Tocmai când lucrurile începeau să se așeze, ea a încercat să se concentreze pe viața personală, dar obstacolele au rămas.
Acum doi ani, Andrei a murit tragic când fiica lor, Ana, avea doi ani și fiul lor, Mihai, avea patru ani. A fost lovit de o mașină în timp ce aștepta la o stație de autobuz. Acum, văduva lui, Maria, se confruntă cu presiuni constante din partea soacrei sale să rămână singură în onoarea memoriei lui Andrei.
Totul se reduce la rivalitate. Ei au nevoie de mai multă atenție din partea părinților, cadouri mai scumpe, dragoste și afecțiune. Și, deoarece în copilărie suntem cu toții egoiști, nu se fac concesii.
Acum doi ani, cuplul a cumpărat o casă cu un credit ipotecar și acum o renovează încet. Au decis să nu facă economii la materiale și la salariile profesioniștilor. Bunica lui Ana a decedat cu puțin timp înainte.
După ce tatăl meu, Florin, a decedat, mama, Anca, și cu mine ne-am mutat în vechea lui casă. În acel moment, eu îmi terminam studiile universitare, iar Anca, care nu lucrase niciodată, se lupta să se adapteze. Conviețuirea noastră a dus la conflicte constante, mai ales în privința spațiilor comune, cum ar fi bucătăria.
