În acea dimineață, am știut că viața mea nu va mai fi niciodată la fel. Am fost nevoită să-mi iau rămas-bun de la fetița mea, Maria, și să iau o decizie imposibilă: să-i donez organele pentru a salva alți copii. Povestea mea este despre durere, speranță și întrebarea dacă dragostea de mamă poate învinge orice limită.
Sunt Ana și încă simt pe piele frigul acelei dimineți de noiembrie când am aflat că Vlad, băiatul meu de șapte ani, nu se va mai întoarce acasă. Într-un spital din București, printre aparate care bipăiau și fețe străine, am fost pusă în fața celei mai grele decizii: să las ca inima lui Vlad să bată mai departe în pieptul altui copil. Povestea mea e despre durere, iertare și curajul de a găsi un sens acolo unde nu mai există lumină.
Într-o noapte de iarnă, am pierdut tot ce aveam mai drag: pe Petru, fiul meu. Durerea m-a sfâșiat, dar am ales să-i donez inima, oferind Valentinei o nouă șansă la viață. Povestea mea este despre dragoste, pierdere și curajul de a transforma suferința în speranță.
