Viața mea se împarte între grija pentru cei patru copii ai mei, lipsurile financiare și criticile constante ale mamei. Încerc să țin familia unită în București, dar diferențele dintre generații și așteptările nerealiste ne aduc zilnic în pragul conflictului. În liniștea nopții, mă întreb dacă sunt cu adevărat o mamă bună.
Sunt Halina și de cinci ani nu am mai pășit pragul casei fiului meu, Rareș. Simt cum distanța dintre noi crește cu fiecare zi, iar singurătatea mă apasă tot mai tare, mai ales de când nora mea, Camelia, pare să fi trasat o linie invizibilă între mine și familia lor. Povestea mea este despre dragoste de mamă, despre respingere și despre întrebarea care mă macină: chiar am meritat să fiu dată la o parte?
Am devenit bunică și am simțit că viața mea capătă din nou sens, dar dorința mea de a fi aproape de fiul și nora mea s-a transformat într-o sursă de conflicte. Încercând să ajut, am ajuns să fiu considerată prea prezentă, iar acum mă întreb unde am greșit și dacă dragostea mea a devenit o povară. Povestea mea este despre limite, dorința de apartenență și durerea de a nu mai ști care este locul tău într-o familie care se schimbă.
Într-o seară tensionată, am ajuns să-mi confrunt propriile sentimente contradictorii față de copiii mei, Mara și Vlad. Povestea mea explorează lupta interioară dintre dragostea maternă și dezamăgirile adunate în ani de conflicte cu fiica mea, în timp ce încerc să nu-l rănesc pe fiul meu, care îmi aduce liniște. Împărtășesc cu sinceritate momentele de vinovăție, speranță și neputință, căutând răspunsuri la întrebarea: cum poți iubi doi copii atât de diferit fără să distrugi totul în jur?
Primul salariu este un moment de cotitură care marchează tranziția de la adolescență la maturitate. Pentru tânărul Andrei, în anii ’60, a fost un moment de mândrie și recunoștință. A decis să-și ofere primul câștig mamei sale, Maria, ca un gest din inimă. Decenii mai târziu, o descoperire neașteptată readuce acest act de dragoste în prim-plan, dar nu cu rezoluția la care te-ai aștepta.
Împărțită între dragostea pentru fiica sa și teama de dificultăți financiare, o mamă se confruntă cu decizia dificilă de a sprijini alegerea fiicei sale de a părăsi o căsnicie nefericită. Pe măsură ce își înfruntă propriile temeri și așteptările societății, realizează că uneori nu există răspunsuri ușoare.
Nu a fost niciodată vorba de sentimente materne, cu atât mai puțin de responsabilitate. Mai întâi, bunicii m-au crescut, apoi a fost angajată o bonă. Am trecut și prin grădiniță. Aceasta este povestea mea.
