Mă numesc Elisabeta și la 67 de ani am descoperit cât de grea poate fi singurătatea, mai ales când copiii tăi te uită. Am găsit putere doar în credință și rugăciune, iar Dumnezeu mi-a fost sprijin când nu mai aveam pe nimeni. Povestea mea este despre durere, iertare și speranța că dragostea poate vindeca orice rană.
Am crescut într-o garsonieră din cartierul Ferentari, unde fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire. După ce tata ne-a părăsit, am rămas doar eu și mama, iar sărăcia ne-a împins la marginea disperării. Cu toate acestea, credința și rugăciunea au devenit ancora noastră, iar povestea mea este despre cum am găsit puterea să merg mai departe, chiar și atunci când totul părea pierdut.
Am fost trădată de sora mea, cea pe care am iubit-o cel mai mult, iar lumea mea s-a prăbușit. Prin credință, rugăciune și multă suferință, am reușit să găsesc puterea de a ierta. Povestea mea este despre răni adânci, familie destrămată și speranța că Dumnezeu poate reface ceea ce oamenii distrug.
Am aflat într-o seară ploioasă că soțul meu, Radu, mă înșela cu o femeie pe care o consideram prietenă. Durerea și furia m-au copleșit, dar am găsit alinare în rugăciune și în credința mea, chiar dacă drumul spre iertare a fost plin de îndoieli și lacrimi. Povestea mea este despre trădare, lupta cu sine și regăsirea speranței în Dumnezeu.
