Sunt Irina și povestea mea începe într-o seară ploioasă, când soțul meu, Vlad, a aruncat pe masă facturile și a spus: „Trebuie să vorbim serios despre bani.” Am simțit cum mi se strânge stomacul, pentru că mereu am fost cea care ținea frâiele finanțelor noastre, iar el, cu salariul lui mai mic, părea să nu înțeleagă presiunea pe care o simțeam. Dar ceea ce a urmat ne-a schimbat nu doar bugetul, ci și căsnicia.
După moartea tragică a fratelui său, soțul meu, Andrei, și-a dedicat întreaga atenție văduvei și copiilor acestuia, lăsându-ne pe mine și pe copiii noștri să ne simțim abandonați. În timp ce încerc să înțeleg durerea lui, mă lupt cu sentimentul de neglijare și cu dorința de a ne reconstrui familia. Povestea noastră este una despre pierdere, sacrificiu și căutarea echilibrului între datoria față de cei dragi și responsabilitățile față de propria familie.
Ca o fată care a crescut la țară, îmi este greu să recunosc, dar nu suport tot aerul proaspăt, liniștea și treburile nesfârșite. De data aceasta, am decis să vorbesc.
