Pe străzile aglomerate ale Bucureștiului, unde ritmul vieții lasă adesea puțin loc pentru empatie, o tânără pe nume Ana a găsit un moment să se conecteze cu un veteran fără adăpost pe nume Ion. Gestul ei mic de bunătate a fost întâmpinat cu recunoștință, dar ceea ce a urmat a fost un memento emoționant al lumii dure și nemiloase cu care se confruntă cei fără un acoperiș deasupra capului. Această poveste explorează complexitatea situației persoanelor fără adăpost și natura efemeră a speranței într-o societate indiferentă.