Sunt Ioana și povestea mea este despre lupta cu maternitatea, neînțelegerea soțului meu și propriile limite. Zilnic m-am confruntat cu reproșurile lui că nu fac nimic, în timp ce mă luptam cu epuizarea, singurătatea și sentimentul de vinovăție. Aceasta este strigătul meu după înțelegere și sprijin, dar și o întrebare pentru toți: unde am greșit ca societate?
Sunt Mariana, am 62 de ani și, după ani întregi de sacrificii pentru familie, am ajuns la capătul puterilor. Împreună cu soțul meu, am decis să îi arătăm fiicei noastre, Irina, că nu putem fi mereu la dispoziția ei și a copiilor ei. Povestea mea este despre limite, epuizare și curajul de a spune „nu” atunci când toată lumea se așteaptă să spui „da”.
Sunt Ioana și, deși am visat mereu la o familie fericită, realitatea m-a adus în pragul epuizării. Împart viața cu Vlad, soțul meu, dar nu și responsabilitățile casei sau ale copiilor noștri mici. Povestea mea este despre lupta nevăzută a femeilor care muncesc pe două fronturi și despre tăcerea care doare mai tare decât orice ceartă.
Sunt Irina, fiica de mijloc, prinsă între datoria față de mama mea bolnavă și nevoia de a-mi păstra propria viață. Povestea mea e una despre vinovăție, neînțelegeri familiale și epuizare, în timp ce încerc să găsesc un cămin decent pentru mama, în ciuda opoziției surorii mele și a indiferenței fratelui. Întrebarea care mă macină: până unde merge sacrificiul și când am dreptul să spun „ajunge”?
Sunt Maria și, deși mi-am dorit mereu să fiu aproape de nepoții mei, am ajuns să mă simt invizibilă și folosită. Povestea mea e despre dragoste, epuizare și tăcerea care doare mai tare decât orice reproș. Întrebarea care mă macină: când am încetat să mai fiu mamă și bunică și am devenit doar o resursă la îndemână?
În fiecare weekend, vizitele la socrii mei se transformă într-un maraton de treburi casnice care mă lasă epuizat. Deși tânjesc după un sfârșit de săptămână relaxant, mă trezesc prins într-un ciclu de sarcini nesfârșite impuse de socrii mei. Este o rutină pe care o detest, dar din care nu reușesc să scap.
Maria, mamă a două fete, se confesează fiicei sale mai mari, Ana, despre epuizarea sa. Soțul ei, Ion, nu o ajută în gospodărie sau la cumpărături. El se bucură de mese bune, dar nu face niciodată curat după el. Maria obișnuia să treacă cu vederea acest lucru pentru că a fost casnică toată viața, dar acum îmbătrânește și își dorește o schimbare. Ea vrea ca soțul ei să
– „Soțul meu are acum probleme de spate, iar eu sunt epuizată – totul din cauza că am curățat vechea noastră cabană de vacanță!” spune doamna Popescu, în vârstă de șaizeci de ani. „Proprietatea noastră fusese neglijată ani de zile, acoperită de buruieni, pur și simplu nu am avut timp… Anul acesta, am decis să o curățăm, iar acum suferim.”
Nu ne mai văzusem de mult timp pentru că a trebuit să călătoresc pentru muncă în alt oraș. Când în sfârșit m-am întâlnit cu Maria, am observat imediat că era obosită și epuizată. Când am întrebat-o ce se întâmplă, mi-a povestit despre luptele ei.
Deja am destule pe cap în weekenduri, dar socrii mei mereu găsesc câte o treabă pentru mine. Mă invită la ei, dar doar fiul lor se relaxează. Eu rămân acolo, muncind.
Studiez, primesc o bursă și lucrez part-time. Scriu lucrări de licență. Dacă reușesc să scriu 3-4 lucrări pe lună, câștig o sumă decentă de bani. În weekend-uri, dau meditații elevilor care se pregătesc pentru admiterea la facultate. Am fost mereu o elevă bună și mi-a plăcut să-mi fac părinții mândri cu notele mele bune. Învățarea vine ușor pentru mine. În școală, am participat la tot felul de activități.
Lia nu poate să se impună în fața soțului ei, Radu, a fiului lor cel mic, Tiberiu, și a familiei acestuia. Toți profită de ea, cerându-i să le satisfacă toate nevoile.
