În ziua aniversării noastre de zece ani, am decis să-i ofer soțului meu, Radu, un cadou special: o sumă de bani pe care o strânsesem cu greu. Bucuria lui a fost de scurtă durată, pentru că am descoperit că nu meritase niciodată acest gest. Povestea mea este despre trădare, regăsire și curajul de a-mi cere dreptul la fericire.
Am trăit 25 de ani într-o căsnicie în care am jucat rolul soției fericite, deși știam de mult că soțul meu mă înșală. Am tăcut, am înghițit umilința, am crescut doi copii și am sperat că lucrurile se vor schimba. Acum, la 48 de ani, am decis să-mi recâștig demnitatea și să-mi spun povestea, cu speranța că nu sunt singura care a trecut prin asta.
M-am trezit prinsă între dorința de a-mi ajuta fiica și nevoia de a-mi regăsi propria identitate după pensionare. Povestea mea este despre lupta interioară dintre dragostea pentru familie și dreptul la o viață personală, într-o lume în care femeile ca mine sunt adesea văzute doar prin prisma rolului de bunică. Am învățat că nu e niciodată prea târziu să-ți asculți inima, chiar dacă asta înseamnă să spui „nu” celor dragi.
