Mă numesc Irina și viața mea s-a schimbat într-o clipă, când vecinul de la etajul trei a început să-mi lase flori și ciocolată la ușă. Soțul meu, Radu, a văzut în gesturile acestea o amenințare, iar liniștea casei noastre s-a transformat într-un câmp de bătălie al suspiciunilor și reproșurilor. Povestea mea este despre limite, încredere și cât de greu este să fii prins între două lumi care nu se mai pot întâlni.
Am crescut într-o familie unde florile erau considerate doar o pierdere de timp, iar eu, Ana, am luptat mereu să-mi păstrez pasiunea vie. Între certurile cu mama mea, Elena, și dorința de a-mi construi propriul drum, am descoperit cât de greu este să fii tu însăți într-o lume care nu te înțelege. Povestea mea e despre curaj, compromisuri și prețul pe care îl plătești când alegi să nu renunți la ceea ce iubești.
Încă din copilărie, am fost fascinată de frumusețea și diversitatea florilor. Mă opream la fiecare grădină pe care o întâlneam, hipnotizată de paleta de culori și forme. La casa mătușii mele, mă pierdeam în grădină, atrasă de petalele delicate și mirosurile îmbietoare.
De când se știa, Ana a fost întotdeauna fascinată de diferitele varietăți de flori. Se oprea la fiecare strat de flori, admirând florile unice și speciile diverse. Chiar și la casa bunicii ei, petrecea ore întregi în grădină, captivată de culorile vibrante și modelele intricate.
