Mă numesc Irina și viața mea s-a transformat într-un câmp de bătălie între trecut și prezent. Încerc să găsesc echilibrul între soțul meu, Vlad, care nu înțelege de ce încă vorbesc cu fosta mea soacră, și legătura profundă pe care o am cu această femeie care mi-a fost ca o mamă. Povestea mea e despre loialitate, vinovăție și curajul de a-mi apăra sufletul în fața celor dragi.
Fosta mea soacră, spre ușurarea mea, spune acum cu mândrie tuturor că fiul ei este cel mai onorabil bărbat care a lăsat totul soției sale în timpul divorțului și a plecat doar cu o valiză. Dacă nu cunoști povestea reală, pare un gest nobil. El i-a lăsat fostei soții casa, mașina și nu a luat nimic din locuință. Și-a împachetat doar hainele.
După ce am absolvit facultatea, am obținut un loc de muncă la o companie de renume printr-o întâmplare. Am învățat totul acolo și am urcat pe scara carierei. Și Andrei s-a alăturat companiei cam în aceeași perioadă.
Am trăit recent această experiență și, la început, nu înțelegeam ce s-a întâmplat cu fosta mea soacră. Poate că și-a schimbat părerea sau căuta un fel de răscumpărare.
Întotdeauna am crezut că ținerea de ranchiună nu merită. De ce să răspândești negativitate când totul în viață este interconectat? Iată cum a început totul.
Voi împărtăși puțin despre primul meu soț. Amândoi proveneam din medii modeste; eu nu am primit nimic de la părinții mei (închiriam), în timp ce el a moștenit o casă de la tatăl său decedat. Tatăl său divorțase de mult de fosta mea soacră, lăsând-o singură cu copilul lor. Nu-l învinovățesc. Și mie mi-a fost greu să mă înțeleg cu ea. De fiecare dată
Am absolvit facultatea și, în mod neașteptat, am obținut un loc de muncă la o companie de renume. Am învățat totul acolo și am urcat pe scara carierei. Petru a venit și el în companie cam în aceeași perioadă.
