La vârsta de 68 de ani, mă găsesc învăluită într-un profund sentiment de singurătate. A trecut mai bine de un deceniu de când soțul meu a decedat, lăsându-mă cu cei doi copii minunați ai noștri, Mihai și Nicoleta. Acum, ca adulți cu propriile lor vieți, interacțiunile noastre s-au redus la vizite fugare și comunicare sporadică. Anul acesta, ziua mea de naștere a trecut cu o recunoaștere minimă din partea lor, amplificând sentimentele mele de izolare. Această narațiune explorează peisajul emoțional al unei mame care se luptă cu realizarea că a devenit un gând secundar în viețile copiilor săi.