Am crezut că îmi pierd copilul într-o singură convorbire telefonică, când o voce speriată mi-a spus că e fiica mea și că are nevoie urgentă de bani. În câteva clipe am trecut de la panică la groază, apoi la o luciditate rece, pentru că am pus o întrebare pe care doar noi, în familie, știam s-o înțelegem. După ziua aceea, nimic nu ni s-a mai părut exagerat când a venit vorba de siguranță, iar eu, soțul meu și fata noastră ne-am făcut propriile reguli ca să nu mai fim prinși niciodată așa.