Ani de zile a fost doar o soluție pentru copiii ei, un sprijin necondiționat care a uitat să mai existe ca persoană. Dar ce se întâmplă atunci când o mamă decide brusc că nu mai vrea să se sacrifice până la epuizare și începe să spună nu?
Aruncată pe ușă de soacră și trădată de propriul soț, Elena se trezește singură cu trei valize și o inimă frântă. Poate fi salvată o relație când partenerul îți cere să fii docilă în schimbul iertării, sau este mai bine să alegi singurătatea decât o viață fără demnitate?
Soția mea a fost tratată ca un bancomat de propria mamă, în timp ce fiica noastră a fost pur și simplu ștearsă din planurile familiei. Până în ce moment tăcerea pentru pacea familiei devine complicitate la propria distrugere?