După ce mi-am crescut copiii singură, fără niciun sprijin, nu sunt dornică să mă reintorc în lumea scutecelor și a mâncării pentru bebeluși. Fostul meu soț a fost absent din viața fiicei mele, iar acum, când în sfârșit sunt liberă, ezit să preiau din nou rolul de îngrijitor.
Până când fiul meu, Mihai, a împlinit 27 de ani, am fost doar noi doi. Ocazional, își aducea prietenele acasă. De câteva ori, părea că se apropie de căsătorie, dar fiecare relație se termina cu o despărțire. Mihai căuta mereu o relație serioasă și angajată, dar niciuna dintre partenerele sale nu credea în acest ideal. Ultima lui prietenă a spus fără ocolișuri că nu ar putea trăi cu un „băiat de mămica”. Pentru mine
„Mamă, ce s-ar putea schimba într-o zi? De ce să suni zilnic?” Nicolae și-a întrebat mama într-un moment de frustrare. „Cu cine vorbeai?” Mihaela a întrebat-o pe prietena ei Ioana. Două prietene analizează complexitățile dinamicii familiale, explorând echilibrul delicat între grijă și independență. Această poveste navighează prin nuanțele unei relații mamă-fiul tensionate de dorința fiului pentru autonomie și consecințele neprevăzute ale dorinței sale.
Cum am ajuns să mă căsătoresc cu un bărbat care nu pare să se poată desprinde de șorțul mamei? Din exterior, pare puternic și decis. Dar acasă, povestea e diferită. Soțul meu insistă să avem totul exact ca mama lui, și mă duce la capătul răbdării.
