Am trăit doar pentru fericirea fiicei mele, sacrificându-mi visele și liniștea. Când am avut nevoie de sprijinul ei, am descoperit că distanța dintre noi era mai mare decât mi-am imaginat, alimentată de influența soacrei și de diferențele dintre generații. Acum, singură și rănită, mă întreb dacă dragostea mea a fost greșit înțeleasă sau dacă am greșit undeva pe drum.
Am trăit doar pentru fericirea fiicei mele, sacrificându-mi visele și liniștea. Când am avut nevoie de sprijinul ei, am descoperit că distanța dintre noi era mai mare decât mi-am imaginat, alimentată de influența soacrei și de diferențele dintre generații. Acum, singură și rănită, mă întreb dacă dragostea mea a fost greșit înțeleasă sau dacă am greșit undeva pe drum.
Sunt frustrată atât de soțul meu, cât și de mama lui, pentru că ea l-a crescut să creadă că creșterea copiilor este exclusiv responsabilitatea mamei. El folosește cuvintele ei pentru a-și justifica lipsa de implicare, iar ea îl susține, compătimindu-l pentru că are o soție atât de pretențioasă. Fiul nostru are șapte ani și este în clasa a doua, dar soțul meu rămâne complet ignorant față de nevoile și etapele sale de dezvoltare.
Desigur, uneori aducea cadouri și chiar a stat cu fiica noastră de câteva ori când eu și Andrei am mers în oraș să petrecem timp împreună, dar
