Îl ador pe soțul meu, Mihai. Locuim împreună de 20 de ani, și fiecare zi alături de el îmi aduce bucurie și un sentiment de pace. Este mecanic auto, a început de la zero și acum deține un mic atelier în orașul nostru. Din păcate, clienții bogați sunt rari, dar mașinile au mereu nevoie de reparații, și așa ne câștigăm traiul. Între timp,
Ion părea abătut, așa că l-am întrebat despre sănătatea lui și ce îl frământa. A făcut un gest de lehamite și a spus: „Probabil nu o să te mai deranjez mult timp, plimbându-mă pe aici.”
Sunt epuizată de a face totul singură – copiii mei adulți nici măcar nu mă recunosc. I-am avertizat: fie mă ajută, fie voi vinde toate bunurile și voi plăti pentru șederea mea într-un azil de bătrâni. Soțul meu și cu mine ne-am dedicat viața copiilor noștri. Ne-am crescut fiul și fiica, oferindu-le tot ce am putut. Acum, nici măcar nu mă sună.
Victoria avea aproape optzeci de ani. Fiica ei, Lili, și fiul ei, Matei, discutau despre vânzarea casei în care locuia. Au decis să o aducă pe mama lor în oraș. Dar Victoria nu era deloc fericită cu această idee. La urma urmei, părinții ei trăiseră acolo toată viața. Nu voia să-și părăsească orașul natal. Dar copiii ei nu renunțau, aducând constant în discuție acest subiect. Victoria se simțea prinsă la colț și neajutorată.
O lecție de viață mă aștepta… Reflectând asupra trecutului meu, mă întreb dacă am fost o mamă bună, dacă am făcut greșeli pentru care acum plătesc scump… Mi-am dedicat întreaga viață copiilor mei. I-am crescut singură. Soțul meu a murit când fiul nostru avea doar două luni, iar în acel moment, deja o creșteam pe fiica noastră cea mare. Am muncit din greu. Dar niciodată
„Nu îi datorez nimic acestei femei, deoarece în cei cincisprezece ani de când sunt căsătorită cu fiul ei, nu ne-a ajutat nici financiar, nici fizic.”
În multe familii cu doi sau mai mulți copii, este comun să vezi un copil favorizat de părinți, în timp ce celălalt se simte marginalizat. Această dinamică poate duce la resentimente adânci și distanțare emoțională. În familia noastră, toată lumea îl adora pe Andrei, iar eu, Simona, m-am simțit mereu ca un outsider. Mama mea a spus odată
