Într-o seară ploioasă, nepoata mea, Ilinca, mi-a bătut la ușă cu ochii înroșiți de plâns. Nu voia bani, nici ajutor material, ci doar să mă asculte cineva. Povestea noastră e despre absență, vinovăție și încercarea de a repara legături rupte de ani de tăcere.
Am crescut într-o familie în care cuvântul „tată” a avut mereu o greutate aparte. Povestea mea este despre relația complicată cu tatăl biologic și despre omul care mi-a devenit tată fără să-mi ceară nimic în schimb. Prin această scrisoare, încerc să vindec răni vechi și să aduc lumină asupra iubirii necondiționate care poate apărea acolo unde te aștepți mai puțin.
Într-o noapte de iarnă, am decis să-mi cedez apartamentul surorii mele vitrege, Irina, pe care am crescut-o ca pe propriul meu copil. Am crezut că sacrificiul meu îi va aduce liniște după divorțul dureros, dar gestul meu a declanșat conflicte de familie și m-a lăsat fără rădăcini. Povestea mea e despre iubire, pierdere și prețul greu al deciziilor luate din dragoste.
