La 55 de ani, credeam că am totul pus la punct. Aveam un logodnic iubitor, o casă confortabilă și un cont de economii modest. Dar când m-am întors acasă, reacția fiului meu m-a făcut să pun totul sub semnul întrebării.
La doar 20 de ani, l-am întâlnit pe Andrei. În adâncul sufletului, el nu și-a dorit niciodată un copil, dar eu eram obsedată de idee, în ciuda tinereții mele. Povestea noastră este o călătorie complexă a iubirii, abandonului și deciziilor dificile care urmează.
„Poate voi spune ceva îngrozitor,” mărturisește o bunică de 54 de ani, „dar nepoții mei îmi sunt indiferenți. Am doi: pe Mihai, care are doi ani, și pe Iacob, care are patru. Ce simt? Ei bine, o curiozitate politicoasă, dar nimic mai mult… Poate…”
