M-am întors pentru prima dată în apartamentul mamei după moartea ei, iar vecina mi-a înmânat jurnalul pe care îl ținuse ascuns ani de zile. Pe măsură ce am citit paginile pline de confesiuni, am descoperit secrete de familie care mi-au zdruncinat toate certitudinile despre copilăria mea și despre cine a fost cu adevărat mama. Povestea mea este despre durere, iertare și curajul de a privi adevărul în față.
Am crescut simțindu-mă mereu o străină în propria familie, dar abia după ce am găsit și citit jurnalul mamei mele am înțeles răceala ei față de mine. Descoperirea pe care am făcut-o mi-a schimbat complet perspectiva asupra trecutului și a prezentului, dar m-a și forțat să mă confrunt cu întrebări dureroase despre iubire, iertare și identitate. Acum mă întreb dacă adevărul poate fi vreodată cu adevărat vindecat sau dacă rămâne o rană deschisă pentru totdeauna.
Am revenit în apartamentul mamei mele din Timișoara la cinci luni după înmormântare, iar o vecină mi-a înmânat jurnalul pe care mama îl lăsase special pentru mine. Descoperirea secretelor și a durerilor ascunse în paginile acelui jurnal mi-a zdruncinat întreaga percepție despre familie și despre mine însămi. Povestea mea este despre iertare, regrete și curajul de a privi adevărul în față, chiar dacă acesta doare.
Am găsit jurnalul mamei mele și, citindu-l, am înțeles de ce m-a tratat mereu diferit față de frații mei. Toată viața am simțit că nu mă potrivesc în familia mea, dar abia acum am aflat adevărul dureros. Povestea mea este despre căutarea identității, iertare și vindecare.
