Încă de mic am simțit că nu sunt văzut cu adevărat de bunica mea, care nu înceta să se laude cu realizările mele la fiecare masă de familie. În spatele acestor cuvinte mari, eu mă simțeam tot mai mic, tot mai străin de propria familie și de așteptările lor. Povestea mea culminează într-o explozie de emoții la o cină de Ziua Recunoștinței, unde adevărul despre relația noastră iese la iveală.