M-am întors din maternitate cu fetița mea, Mara, în brațe, dar acasă m-a întâmpinat doar o liniște apăsătoare și lipsa oricărui ajutor. Soțul meu, Radu, era complet absorbit de serviciu și nu înțelegea cât de mult aveam nevoie de sprijinul lui. Povestea mea este despre singurătate, dezamăgire și lupta de a-mi regăsi puterea pentru mine și copilul meu.
Întorcându-mă acasă cu nou-născutul meu, am fost întâmpinată de haos și lipsă de pregătire din partea partenerului meu. Caut îndrumare pentru a gestiona această situație copleșitoare.
Mă simt adesea izolată acasă. Părinții soțului meu locuiesc departe și nu pot oferi niciun ajutor. De asemenea, au locuri de muncă solicitante. Deși înțeleg că angajarea unei bone este o opțiune, aceasta nu rezolvă golul emoțional.
Multe familii tinere din România sunt nevoite să închirieze apartamente deoarece nu toți pot economisi rapid pentru o casă. Uneori, părinții intervin să ajute. Dar situația mea este complet diferită. Deși mama și bunica mea ar putea să mă ajute, refuză să o facă. M-am căsătorit cu Andrei la 22 de ani.
Toate problemele ne-au adus bucurie, deoarece visam de mult la propria noastră casă mică. Într-o lună, am rezolvat toate detaliile cu conturile noastre personale, am instalat internet și cablu, dar nu totul a decurs conform planului.
– Externarea mea din spital a fost diferită de orice altă experiență. Soțul meu, Andrei, era ocupat cu munca și a venit să mă ia direct de la birou. Îi cerusem să-și ia liber sau măcar o zi liberă, dar șeful lui nu i-a permis. De asemenea, îi cerusem să pregătească totul pentru sosirea bebelușului, iar el m-a asigurat că ne vom descurca cu totul—spălatul hainelor, cumpărăturile, curățenia.
Din momentul în care m-am căsătorit cu Andrei, m-am simțit ca un outsider în familia lui. În ciuda eforturilor mele de a construi punți și de a repara relațiile, era clar că nu eram binevenită. Lucrând ca asistentă medicală, mă găseam adesea ajutându-i pe socrii mei cu programări medicale și sfaturi, dar când am avut nevoie de sprijin, nu erau nicăieri de găsit.
– Externarea mea din spital a fost diferită de orice altă experiență. Soțul meu, Andrei, era ocupat cu munca și a venit să mă ia direct de la birou. Îi cerusem să-și ia liber sau măcar o zi liberă, dar șeful lui nu i-a permis. De asemenea, îi cerusem să pregătească totul pentru venirea bebelușului, iar el m-a asigurat că ne vom descurca cu totul—spălatul hainelor, cumpărăturile, curățenia.
Ana are 29 de ani. Este o tânără mamă aflată în concediu de maternitate. Ca multe alte femei, Ana a vrut să-și mulțumească partenerul, așa că a încercat să-l ajute cu totul și să nu-l împovăreze cu problemele ei. Cu toate acestea, după ce a născut fiul lor, situația s-a schimbat. Nu a găsit înțelegere și sprijin din partea soțului ei. Prietena ei i-a spus că
