Copleșită și Nepregătită: Navigând Singură Prin Părinție
Întorcându-mă acasă cu nou-născutul meu, am fost întâmpinată de haos și lipsă de pregătire din partea partenerului meu. Caut îndrumare pentru a gestiona această situație copleșitoare.
„Soțul Meu I-a Interzis Mamei Să Mă Ajute cu Bebelușul. Acum Mă Lupt Singură.”
Mă simt adesea izolată acasă. Părinții soțului meu locuiesc departe și nu pot oferi niciun ajutor. De asemenea, au locuri de muncă solicitante. Deși înțeleg că angajarea unei bone este o opțiune, aceasta nu rezolvă golul emoțional.
„E Vina Ta Că Suntem Faliți: Nimeni Nu Te-a Forțat Să Te Căsătorești și Să Ai Copii,” M-a Certat Mama
Multe familii tinere din România sunt nevoite să închirieze apartamente deoarece nu toți pot economisi rapid pentru o casă. Uneori, părinții intervin să ajute. Dar situația mea este complet diferită. Deși mama și bunica mea ar putea să mă ajute, refuză să o facă. M-am căsătorit cu Andrei la 22 de ani.
„La Micul Dejun, Soacra a Continuat să Se Plângă că Nu va Mai Vizita Niciodată”: Niciun Ajutor Nu va Veni de la Ea
Toate problemele ne-au adus bucurie, deoarece visam de mult la propria noastră casă mică. Într-o lună, am rezolvat toate detaliile cu conturile noastre personale, am instalat internet și cablu, dar nu totul a decurs conform planului.
„Fără Pătuț, Fără Masă de Schimbat, Nici Măcar Hăinuțe pentru Bebeluș: Când Am Ajuns Acasă, Am Văzut un Haos Îngrozitor”
– Externarea mea din spital a fost diferită de orice altă experiență. Soțul meu, Andrei, era ocupat cu munca și a venit să mă ia direct de la birou. Îi cerusem să-și ia liber sau măcar o zi liberă, dar șeful lui nu i-a permis. De asemenea, îi cerusem să pregătească totul pentru sosirea bebelușului, iar el m-a asigurat că ne vom descurca cu totul—spălatul hainelor, cumpărăturile, curățenia.
„Când Am Trecut Prin Vremuri Grele, Familia Soțului Meu Nu M-a Întrebat Niciodată Cum Mă Simt”: Nu Voi Mai Întinde O Mână de Ajutor
Din momentul în care m-am căsătorit cu Andrei, m-am simțit ca un outsider în familia lui. În ciuda eforturilor mele de a construi punți și de a repara relațiile, era clar că nu eram binevenită. Lucrând ca asistentă medicală, mă găseam adesea ajutându-i pe socrii mei cu programări medicale și sfaturi, dar când am avut nevoie de sprijin, nu erau nicăieri de găsit.
„Fără Pătuț, Fără Masă de Schimbat, Nici Măcar Haine pentru Bebe: Când Am Ajuns Acasă, Am Văzut un Haos Îngrozitor”
– Externarea mea din spital a fost diferită de orice altă experiență. Soțul meu, Andrei, era ocupat cu munca și a venit să mă ia direct de la birou. Îi cerusem să-și ia liber sau măcar o zi liberă, dar șeful lui nu i-a permis. De asemenea, îi cerusem să pregătească totul pentru venirea bebelușului, iar el m-a asigurat că ne vom descurca cu totul—spălatul hainelor, cumpărăturile, curățenia.
„În loc să aibă grijă de propriul copil, s-a întors către mama lui: Prietena mea mi-a spus că a fost vina mea”
Ana are 29 de ani. Este o tânără mamă aflată în concediu de maternitate. Ca multe alte femei, Ana a vrut să-și mulțumească partenerul, așa că a încercat să-l ajute cu totul și să nu-l împovăreze cu problemele ei. Cu toate acestea, după ce a născut fiul lor, situația s-a schimbat. Nu a găsit înțelegere și sprijin din partea soțului ei. Prietena ei i-a spus că