Desigur, uneori aducea cadouri și chiar a stat cu fiica noastră de câteva ori când eu și Andrei am mers în oraș să petrecem timp împreună, dar
Crescând, eu și fratele meu ne certam adesea. El este cu trei ani mai mic decât mine, iar tata aproape întotdeauna îi lua partea. Mai ales tata. Școala era un fel de refugiu: fără părinți în preajmă, iar ceilalți copii mă înțelegeau și adesea îl criticau pe Andrei pentru aroganța și vanitatea lui. Nu trecea o zi fără ca el să-mi batjocorească înfățișarea.
Soacra mea se comportă ca un copil răsfățat. Este adultă, în curând va împlini 58 de ani, dar se comportă foarte imatur. Soțul meu este singurul ei fiu. O susține în tot și pur și simplu își adoră mama. Cred că îi place să profite de acest lucru. Sunt deja mamă a doi copii. Plănuim să avem al treilea copil. Realizez că acasă,
Ana este îngrijorată că mariajul ei cu Andrei este pe punctul de a se destrăma. Îl iubește profund, dar își dă seama că se ceartă constant.
– „I-am spus că nimeni nu se gândește la mine sau la copilul nostru. Cu siguranță nu ea. Se agață de el și se așteaptă să rezolvăm noi totul.”
Aveam doar 23 de ani când soțul meu m-a părăsit, lăsându-mă să-mi cresc singură fiul, Andrei. Andrei avea doar trei ani la acea vreme. Soțul meu a plecat pentru că era obosit de responsabilitățile constante – până la urmă, trebuia să câștige bani și să-i cheltuie pe familie. Nu-i plăcea deloc asta. De ce să cheltuie pe familie când putea să cheltuie pe el și pe amanta lui?
Era evident că zâmbea vieții, iar viața îi zâmbea înapoi. Femeia a trecut pe lângă Andrei pe tocuri înalte și nici măcar nu l-a observat. Bărbatul a simțit un fior de regret.
Câte familii au fost destrămate, câte relații au fost rupte… În aceste momente se dezvăluie adevărata natură a unei persoane. Recent, prietena mea a trebuit să ia decizia sfâșietoare de a-și ruga fiicele să părăsească casa.
Soacra mea, Ana, părea să îmbătrânească rapid până la vârsta de 55 de ani. Spunea că este prea obosită pentru a ne ajuta cu nou-născutul nostru, dar când fiica ei, Naomi, a avut un copil, a găsit brusc o sursă de energie. Când soțul meu, Victor, a realizat această discrepanță, ne-am simțit răniți și confuzi.
Din momentul în care m-am căsătorit cu Andrei, m-am simțit ca un outsider în familia lui. În ciuda eforturilor mele de a construi punți și de a repara relațiile, era clar că nu eram binevenită. Lucrând ca asistentă medicală, mă găseam adesea ajutându-i pe socrii mei cu programări medicale și sfaturi, dar când am avut nevoie de sprijin, nu erau nicăieri de găsit.
Într-o familie unde totul pare să fie în ordine—carieră prosperă, relații stabile și sănătate bună—menținerea unor legături calde și apropiate ar trebui să fie simplă. Totuși, prezența unui soț lacom poate tensiona chiar și cele mai puternice legături familiale, punând la încercare dragostea și loialitatea dintre frați.
La 39 de ani, Ioana credea că are totul pentru a fi fericită: un soț iubitor, Tudor, doi copii minunați și un loc de muncă stabil. Părinții ei, Carol și Eva, în vârstă de șaizeci de ani, erau modelul unui mariaj durabil care îi oferea Ioanei o bază solidă pentru credința ei în valorile familiale. Cu toate acestea, un apel telefonic neașteptat de la mama ei a răsturnat lumea ei când a descoperit că tatăl ei a plecat de acasă fără să spună un cuvânt. Această poveste abordează complexitățile dinamicii familiale, dragostea și realitățile dure care uneori vin fără invitație.
