Mă numesc Lucia și în fiecare dimineață, înainte ca orașul să se trezească, mă găsiți măturând străzile Bucureștiului. Mă lupt cu prejudecățile oamenilor, cu oboseala care mă apasă și cu rușinea pe care o simte familia mea față de meseria mea. Totuși, în ciuda tuturor, cred cu tărie că și o gunoieră poate fi mândră de ceea ce face.
Într-o dimineață geroasă de februarie, am întâlnit un om care mi-a răsturnat toate convingerile despre viață și oameni. Nicolae, un bărbat fără adăpost, m-a învățat ce înseamnă să privești dincolo de aparențe și să asculți cu adevărat. Povestea noastră este despre curaj, prejudecăți și întrebările care ne urmăresc atunci când ne confruntăm cu suferința altora.
Mă numesc Maria și viața mea s-a schimbat radical în ziua în care medicul mi-a spus că șansele să devin mamă sunt aproape inexistente. Povestea mea este despre lupta cu infertilitatea, prejudecățile familiei și ale societății, dar și despre curajul de a încerca fertilizarea in vitro ca femeie singură în România. Am investit tot ce aveam – bani, speranță și suflet – pentru a-mi împlini visul de a avea un copil.
Am lucrat într-un fast-food din București ca să-mi întrețin familia, dar când am decis să plec, șeful m-a umilit plătindu-mi ultimul salariu în monede. Povestea mea nu e doar despre bani, ci despre cum am ajuns să mă simt străin în propria casă, luptând cu rușinea și cu neîncrederea celor dragi. Am descoperit cât de greu e să-ți recapeți demnitatea când toți par să te judece.
Într-o noapte de iarnă, am auzit pentru prima dată cuvântul „autism” rostit despre fiul meu, Radu. Povestea mea este despre lupta cu prejudecățile, cu sistemul și cu propria mea neputință, dar și despre speranța care se naște atunci când găsești curajul să vorbești. Întreaga mea viață s-a schimbat într-o clipă, iar fiecare zi a devenit o bătălie pentru ca Radu să fie acceptat și înțeles.
