Am fost mereu fata care nu se potrivea nicăieri, prinsă între dorința de a fi acceptată și amintirea unei mame care m-a lăsat. Povestea mea este despre lupta de a găsi dragostea într-o familie care nu mă voia, despre încercările disperate de a câștiga inima unei soacre reci și despre răni care nu se vindecă ușor. Încă mă întreb dacă vreodată voi fi destul pentru cei din jur sau dacă trebuie să învăț să fiu destul pentru mine.
Am crescut în grija bunicii mele, Gabriella, care mi-a fost mamă, prietenă și sprijin. După doisprezece ani de devotament, când mama mea biologică, Quinn, a reapărut brusc în viața noastră, am simțit că totul se clatină. Povestea mea e despre loialitate, teamă de nedreptate și curajul de a cere ceea ce simți că meriți.
Mama mea a fost mereu prea ocupată cu cariera ei pentru a petrece timp cu noi. Munca era prioritatea ei principală, lăsându-ne să ne simțim neglijați și neimportanți.
Raluca a prioritizat întotdeauna cariera în detrimentul familiei, lăsându-și copiii să se simtă neglijați și neimportanți. Acum, încearcă să ofere sfaturi despre parenting, dar cuvintele ei sună goale.
Nu a fost niciodată vorba de sentimente materne, cu atât mai puțin de responsabilitate. Mai întâi, bunicii m-au crescut, apoi a fost angajată o bonă. Am trecut și prin grădiniță. Aceasta este povestea mea.