Sunt Maria, am 66 de ani și o singură fiică, Irina. Am crescut-o singură, după ce soțul meu, Doru, ne-a părăsit când Irina avea doar cinci ani. Acum, când fiica mea mă acuză că sunt prea sufocantă, mă întreb dacă dragostea mea a fost greșit înțeleasă sau dacă am greșit undeva pe drum.
Într-o seară ploioasă de toamnă, am realizat că fiul meu, Vlad, nu mai era copilul vesel de altădată. Între presiunea serviciului și grijile cotidiene, am uitat să-i ascult întrebările și să-i văd potențialul. Povestea mea este despre lupta de a-mi regăsi fiul și pe mine însămi, într-o lume care pare să nu lase loc pentru visuri.
Am devenit mamă singură la 36 de ani, hotărâtă să-mi cresc gemenii fără ajutor. Însă, odată cu nașterea lor, o prezență misterioasă mi-a tulburat liniștea, aducând la suprafață secrete vechi din familie. Povestea mea e despre curaj, frică și adevăruri ascunse care mi-au schimbat viața pentru totdeauna.
În această poveste, mă confrunt cu greutatea maternității impuse de familie și societate. Ca mamă singură fără serviciu, trăiesc zilnic sub judecata celor dragi și sub amenințarea nesiguranței zilei de mâine. Încerc să mă regăsesc și să aflu dacă pot fi o mamă bună când toți așteaptă să cedez.
Sunt Maria, o mamă singură dintr-un cartier modest din Iași, care a crescut-o pe fiica mea, Ilinca, cu greu, dar cu multă dragoste. După ce soțul meu, Doru, ne-a părăsit fără să privească înapoi, am rămas doar noi două, într-o casă veche moștenită de la bunica Paraschiva. Nu am știut niciodată că Ilinca, în tăcere și cu sacrificii, mă ajuta financiar, iar descoperirea acestui secret ne-a apropiat mai mult decât aș fi crezut posibil.
Într-o seară rece de noiembrie, fiica mea, Natalia, mi-a spus cu ochii plini de lacrimi că suntem două străine. De atunci, am început să mă întreb unde am greșit, crescând-o singură după ce soțul meu ne-a părăsit imediat după nașterea ei. Povestea mea este despre lupta de a fi mamă singură, despre vinovăție, sacrificiu și speranța că, într-o zi, fiica mea va înțelege cât de mult am iubit-o.
Într-o noapte rece de noiembrie, am deschis ușa polițiștilor cu mâinile tremurânde, în timp ce mama și frații mei se ascundeau în spatele meu. Aveam doar trei ani, dar am simțit că trebuie să fiu curajos pentru toți. Povestea mea este despre frică, curaj și despre cum o familie poate găsi puterea să iasă din întuneric, chiar și atunci când pare imposibil.
Sunt Gianna, o mamă singură din București, prinsă între loialitatea față de fiica mea și resentimentele față de trecutul cu fostul soț. În ziua în care fosta mea soacră a venit să o vadă pe Nova, am fost pusă în fața unei dileme dureroase: să-i permit sau nu să facă parte din viața copilului meu. Povestea mea e despre iertare, limite și curajul de a lua decizii dificile pentru binele copilului.
Am crescut singură doi copii, cu sprijinul ocazional al fostului soț. Viața m-a pus în fața unei decizii imposibile, când a trebuit să aleg cui să las puținul pe care l-am strâns. Povestea mea e despre sacrificiu, dezamăgire și speranța că, uneori, dragostea de mamă înseamnă să faci ceea ce doare cel mai tare.
Sunt Corina, mama a trei copii dintr-un oraș mic din România. Viața mea s-a schimbat radical când am fost interzisă la școala copiilor mei din cauza tatuajelor mele, iar apoi am început să fiu respinsă la interviurile de angajare. Povestea mea este despre prejudecăți, lupta pentru acceptare și dorința de a-mi proteja familia.
Într-un singur an, am devenit mamă a trei copii, deși nu sunt tripleți. Viața mea s-a schimbat radical, iar lupta cu prejudecățile, lipsurile și singurătatea m-a împins la limită. Povestea mea este despre curaj, disperare și speranță, într-o Românie care nu e mereu pregătită să sprijine mamele singure.
Am fost părăsită de tatăl copilului meu când eram însărcinată în luna a noua. După trei ani de singurătate, el s-a întors, cerându-mi iertare. Prin credință și rugăciune, am găsit puterea să îi răspund și să-mi aleg drumul.
