Mă numesc Giulia și povestea mea începe în cea mai grea zi din viața mea: ziua în care soțul meu, Vlad, a plecat fără să privească înapoi, lăsându-mă singură cu burta la gură. Trei ani mai târziu, când viața mea începea să capete sens din nou, Vlad a apărut la ușa mea, cerându-și iertare. Povestea mea este despre trădare, curaj și întrebarea dacă putem ierta cu adevărat pe cineva care ne-a frânt sufletul.
Într-o dimineață liniștită, după nunta nepoatei mele, mi-am găsit fiica, Irina, plângând în tăcere la fereastră. Am aflat că dorința ei de a deveni mamă, la 38 de ani și fără partener, o apăsa mai mult ca oricând. Povestea noastră e despre curaj, prejudecăți și puterea de a alege fericirea, chiar și atunci când viața nu urmează scenariul pe care l-am visat.
Mă numesc Irina și am crezut că a fi mamă e doar o altă slujbă, una pentru care meritam să fiu plătită. Povestea mea e despre cum am ajuns să-mi cer soțului, Vlad, să-mi plătească pentru creșterea fiicei noastre, Mara, și despre cum această decizie a zguduit din temelii familia noastră. Între frustrări, neînțelegeri și regăsire, am învățat cât de greu e să pui preț pe iubire și sacrificiu.
Mă numesc Irina și, de când am devenit mamă, lumea mea s-a restrâns la patru pereți și la plânsul bebelușului. Prietena mea cea mai bună, Ana, a încercat să-mi fie aproape, dar cuvintele mamei mele – „Niciodată să nu lași o prietenă singură să-ți treacă pragul!” – m-au urmărit obsesiv. Povestea mea e despre frică, încredere și prețul pe care îl plătim când lăsăm trecutul să ne dicteze prezentul.
Mă numesc Irina și, deși nu am fost niciodată cea mai sociabilă persoană, maternitatea m-a apropiat de vecina mea, Camelia. Am ajuns să-i supraveghez copilul aproape zilnic, până când am simțit că nu mai am viață personală. Povestea mea e despre limite, vinovăție și curajul de a spune „nu” atunci când toți se așteaptă să spui „da”.
Am fost împinsă de familie să mă mărit cu un bărbat pe care nu l-am iubit niciodată cu adevărat. Am crezut că un copil îmi va aduce fericirea, dar am ajuns să-l cresc singură, luptând cu prejudecățile și cu lipsurile. Povestea mea e despre sacrificiu, dezamăgire și curajul de a merge mai departe când totul pare pierdut.
În această poveste, mă confrunt cu greutatea maternității impuse de familie și societate. Ca mamă singură fără serviciu, trăiesc zilnic sub judecata celor dragi și sub amenințarea nesiguranței zilei de mâine. Încerc să mă regăsesc și să aflu dacă pot fi o mamă bună când toți așteaptă să cedez.
M-am întors acasă cu fetița mea nou-născută, plină de emoții și speranțe, doar ca să descopăr că partenerul meu, Radu, nu pregătise nimic pentru venirea ei. În mijlocul dezordinii și al dezamăgirii, am simțit că mă prăbușesc sub greutatea responsabilităților, încercând să găsesc sprijin și înțelegere. Povestea mea este despre vulnerabilitate, așteptări nerealiste și puterea de a cere ajutor atunci când totul pare pierdut.
Sunt Ana și la 38 de ani, dorința de a deveni mamă mă apasă mai tare ca niciodată. Fără un partener, mă lupt cu prejudecățile familiei și ale societății, încercând să găsesc curajul de a-mi urma visul. Povestea mea este despre alegeri dificile, dragoste necondiționată și căutarea propriei fericiri.
Sunt Vlad și, de o lună, viața mea s-a schimbat radical. Soția mea, Irina, a adus pe lume fetița noastră, iar eu am crezut că vom fi mai uniți ca niciodată. Dar, pe măsură ce zilele trec, simt că mă pierd pe mine și pe Irina în tăcerea care s-a așternut între noi.
Sunt Victoria, iar viața mea s-a schimbat într-o clipă când am aflat că fetița pe care o țineam în brațe nu era, de fapt, copilul meu biologic. Între disperare, furie și dragoste, am fost nevoită să iau cea mai grea decizie din viața mea. Povestea mea e despre identitate, familie și curajul de a iubi dincolo de sânge.
Într-o noapte rece de februarie, am rămas singură cu fetița mea, Mara, după ce soțul meu, Radu, a plecat fără să privească înapoi. Povestea mea este despre epuizare, neînțelegeri și lupta de a ține o familie unită atunci când totul pare să se destrame. Întrebarea care mă macină: cât poți să lupți pentru cineva care nu mai vrea să fie salvat?
