Totul a început într-o seară ploioasă, când familia mea s-a trezit din nou cu musafiri neanunțați la ușă. Am încercat ani de zile să fiu gazda perfectă, dar oboseala și frustrarea s-au adunat, iar răbdarea mea a ajuns la limită. Povestea mea e despre granițele personale, presiunea socială și curajul de a spune „nu” chiar și celor dragi.
Întotdeauna m-am considerat o gazdă primitoare, dar vizitele neanunțate ale rudelor și prietenilor mi-au testat limitele răbdării. Într-o seară, când casa mea era plină de musafiri nepoftiți, am decis că trebuie să iau măsuri. Am pus la cale un plan care să-mi redea liniștea și să le transmită un mesaj clar celor care îmi invadau intimitatea.
În fiecare an, familia lui Mihai se năpustește asupra casei noastre de ziua lui, neinvitată și așteptând un ospăț. Petrec cel puțin două zile în bucătărie pregătind mâncare pentru acești oaspeți nepoftiți. Rareori aduc cadouri, presupunând că prezența lor este suficientă. Anul acesta, am decis să-mi schimb strategia.
