Am plecat din propria căsnicie când apartamentul nostru cu două camere a devenit casa mamei lui, a surorii lui și a copiilor ei, iar eu am rămas doar femeia bună la toate

Am înțeles că mariajul meu s-a terminat în seara în care am intrat în bucătărie și soacra mea mi-a spus, în casa mea, că nu sunt în stare nici măcar să fac o ciorbă cum trebuie. Am tăcut prea mult, am dus prea mult și m-am agățat de speranța că soțul meu va pune o limită, dar el a ales mereu liniștea lor în locul demnității mele. Când am realizat că în apartamentul nostru cu două camere eu nu mai aveam nici loc, nici voce, am plecat ca să nu mă pierd de tot.

L-am dat afară pe fratele soțului meu din casa noastră, dar nu știu dacă mai pot salva și căsnicia

Îmi amintesc și acum clipa în care am intrat în bucătărie și l-am găsit pe cumnatul meu stând la masă, fumând pe ascuns și lăsând iar toată mizeria după el, ca și cum eu aș fi fost menajera lui. Am tăcut luni întregi pentru liniștea casei și pentru că soțul meu îmi spunea mereu să mai am răbdare, dar ceva în mine s-a rupt încet, în fiecare zi. Acum fratele lui a plecat, însă eu am rămas cu oboseala, cu furia și cu întrebarea dacă mai poți ierta omul care nu te-a apărat la timp.