Mă numesc Mariana și după doisprezece ani mă întorc în Ploiești, sperând să repar relația cu fiica mea, Ana, pe care am lăsat-o în grija mamei mele când avea doar cinci ani. Mă confrunt cu refuzul ei, cu propriile mele regrete și cu încercarea de a-i explica de ce am plecat. Povestea mea este despre durere, iertare și întrebările care rămân nespuse între o mamă și fiica ei.
Într-o seară rece de toamnă, soțul meu, Sorin, mi-a spus că pleacă. Am rămas singură cu doi copii mici, fără bani și fără speranță. Cinci ani mai târziu, când a bătut din nou la ușă, am fost nevoită să aleg între trecut și viitor.
Sunt Eva, o femeie trecută de cincizeci de ani, care a ajuns să-și îngrijească nora bolnavă după ce fiul meu, Vlad, a părăsit-o fără explicații. Nu m-am așteptat niciodată ca relația mea cu Ana să devină atât de profundă, iar recunoștința ei sinceră m-a pus pe gânduri. Povestea mea este despre vinovăție, iertare și despre cum uneori, familia se construiește dincolo de sânge.
