Sunt Mirela și am crescut-o pe Ana ca pe propria mea fiică, dar la nunta ei nu am fost invitată. Povestea mea este despre durerea respingerii, despre sacrificii nevăzute și despre întrebările care nu-și găsesc răspuns. Încerc să înțeleg unde am greșit și dacă iubirea oferită vreodată poate fi cu adevărat uitată.
La trei ani după ce m-am căsătorit cu Mihai, un bărbat minunat și divorțat, viața noastră a luat o întorsătură neașteptată când fiica lui, Irina, a decis să se mute la noi pentru facultate. Ce părea inițial o provocare într-un apartament mic s-a transformat într-o călătorie de apropiere, înțelegere și iubire. Povestea mea este despre conflicte, adaptare și descoperirea unei familii adevărate acolo unde nu mă așteptam.
Am muncit o viață întreagă alături de soțul meu, sacrificându-ne visele și sănătatea pentru ca fiicele noastre, Irina și Camelia, să aibă un viitor mai bun. Acum, când am ajuns la bătrânețe, ne confruntăm cu indiferența și răceala propriilor copii, întrebându-ne dacă toate renunțările noastre au avut vreun rost. Povestea mea este despre dragoste, dezamăgire și întrebarea care mă macină: unde am greșit ca părinți?
