Mă numesc Doru Ionescu și într-o zi, băiatul soției mele, Vlad, a ocupat camera mea, iar tot ce credeam despre familie, acasă și limite s-a prăbușit. Am simțit că nu mai am loc în propria casă, că nu mai contez, iar lupta pentru a-mi recăpăta spațiul și vocea a fost una dureroasă. Povestea mea e despre pierdere, regăsire și despre ce înseamnă, de fapt, să fii tată într-o familie care nu e a ta de la început.