Mă numesc Vlad și am șapte ani. Povestea mea începe într-o seară rece, când am fost despărțit de surioara mea, Ana, și am ajuns într-o casă străină, cu oameni care nu-mi știau nici numele. Am învățat să sper, să promit și să lupt pentru o familie adevărată, chiar dacă fiecare zi părea o luptă cu dorul și nesiguranța.
Ana și Victor s-au cunoscut în tinerețe și au decis să își ia timp înainte de a întemeia o familie. Au călătorit mult, datorită jobului lui Victor. Viața era frumoasă, dar pe măsură ce anii treceau, Ana s-a trezit confruntându-se cu o realitate neașteptată și sfâșietoare.
Pe măsură ce îmbătrânim, ne găsim adesea implicați în neînțelegeri cu părinții noștri, petrecând momente prețioase în conflict în loc de conversație. Regretul apare când realizăm cât de puțin am comunicat cu adevărat și câte întrebări au rămas fără răspuns.
