Am crescut într-o casă unde liniștea era un lux, iar copilăria o poveste spusă doar în șoaptă. Întoarcerea acasă, după ani de străinătate și sacrificii, părea să fie începutul unei noi vieți, dar vechile răni nu se vindecă atât de ușor. Povestea mea este despre dorința de apartenență, despre lupta cu așteptările părinților și despre încercarea de a-mi regăsi locul într-o lume care nu m-a lăsat niciodată să fiu copil.
Am ajuns să mă căsătoresc cu Eva nu din dragoste, ci dintr-o nevoie impusă de împrejurări și de presiunea părinților. Povestea noastră a fost marcată de compromisuri, conflicte familiale și încercarea de a găsi sens într-o relație construită pe așteptările altora. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă am avut vreodată cu adevărat o șansă la fericire.
Într-o seară ploioasă, am stat față în față cu tatăl meu, într-o bucătărie rece, unde tăcerea era mai grea decât orice cuvânt. Povestea mea este despre lupta dintre două focuri din sufletul meu: dorința de a-mi urma visul și presiunea de a nu dezamăgi familia. Am învățat că uneori, cea mai grea alegere nu este între bine și rău, ci între ceea ce ne dorim și ceea ce ni se cere.
Sunt mama a doi băieți, Vlad și Radu. Întotdeauna am vrut ca Vlad, cel mai mic, să-l ajungă din urmă pe Radu, care părea să reușească totul fără efort. Povestea mea este despre ambiție, greșeli și prețul pe care îl plătim când încercăm să ne modelăm copiii după dorințele noastre, nu după sufletul lor.
Ani de zile, un tânăr a fost împovărat de amintirile constante ale părinților săi despre dificultățile lor financiare. Fiecare vizită la magazinul alimentar devine o amintire a sacrificiilor lor, lăsându-l să se simtă prins și folosit.
Am două fiice, Ana și Maria, care au doar doi ani diferență. Încă din copilărie, nu s-au înțeles niciodată prea bine, deși nu au existat conflicte serioase între ele. Problema este că au personalități foarte diferite. Ana s-a chinuit mereu cu totul: școală, prieteni, orice. Dar Maria a prosperat în orice situație.
Crescând, părinții mei mi-au spus mereu că vor fi mulți băieți în viața mea, așa că nu ar trebui să mă îngrijorez de vreunul în mod special. Cine ar fi ghicit că voi ajunge să mă căsătoresc cu colegul meu de liceu? Dar exact asta s-a întâmplat. Acum, cu doi copii, povestea noastră de dragoste a luat o întorsătură pe care niciunul dintre noi nu o aștepta. Nici eu, nici soțul meu nu am putut prevedea regretele care aveau să vină.
