Am fost martora unei lupte tăcute, ascunse sub zâmbetul timid al unei fetițe pe nume Victoria. Încercând să-i ofer sprijin, am descoperit cât de greu este să schimbi destinul unui copil când familia și societatea par să-i fie potrivnice. Povestea mea e despre neputință, speranță și întrebarea dacă, uneori, dragostea și atenția unui adult pot fi suficiente.
Sunt Ilie, un profesor de limba română care a iubit școala mai mult decât propria viață. În ultimul meu an la catedră, am fost pus față în față cu cruzimea unor elevi care mi-au zdrobit sufletul și m-au făcut să mă întreb dacă mai are rost să lupt. Povestea mea este despre demnitate, suferință și despre cât de mult poate răni indiferența și răutatea celor pe care i-ai iubit ca pe copiii tăi.
Sunt Gabriel, tatăl lui Radu, și încă simt cum mi se strânge inima când îmi amintesc ziua în care am fost chemat la școală, după ce fiul meu a leșinat și s-a lovit la cap. Am crescut un copil sensibil, cu o afecțiune rară, și l-am învățat mereu cum să se protejeze, dar de data asta ceva a mers teribil de prost. Când am aflat adevărul despre ce s-a întâmplat în acea clasă, furia și neputința m-au copleșit, iar viața noastră s-a schimbat pentru totdeauna.
Sunt Ilie, un profesor de limba română ajuns la capătul puterilor după patruzeci de ani în aceeași școală dintr-un oraș mic. Povestea mea începe într-o zi în care elevii mei, odinioară respectuoși, au ales să mă umilească fără milă, iar eu am fost nevoit să-mi pun la îndoială rostul și demnitatea. Am fost nevoit să aleg între a lupta pentru respectul pierdut sau a pleca, cu sufletul frânt, din locul care mi-a fost a doua casă.
Sunt profesor de douăzeci de ani și am văzut de toate în cariera mea. Elevii nu sunt întotdeauna ceea ce par, iar părinții adesea nu cunosc adevărata față a copiilor lor. Această poveste dezvăluie conflictele și provocările din spatele ușilor închise ale sălilor de clasă.
