Sunt Anca și povestea mea începe într-o dimineață de luni, când fiica mea, Paulina, m-a sunat să mă întrebe dacă poate veni acasă pentru câteva săptămâni. Am simțit imediat că ceva nu e în regulă, căci vocea ei tremura, iar în spatele cuvintelor simple se ascundea o povară grea. Povestea noastră este despre relațiile complicate dintre generații, despre așteptări, sacrificii și dorința de a găsi un refugiu atunci când lumea pare să se prăbușească.
Sunt Ivana și povestesc vara în care am fugit cu soțul meu, Dinu, din București la o căsuță pe malul unui lac din Munții Apuseni, visând la liniște. În loc de pace, ne-am trezit asaltați de rude, prieteni și conflicte familiale care mi-au pus răbdarea la încercare. Doar când am învățat să-mi apăr limitele și să spun „nu”, am reușit să-mi recapăt viața și să-mi salvez căsnicia.
Sunt Paulina și, la cincizeci de ani, încă mă lupt să găsesc liniștea între rolul de mamă și cel de fiică. Când fiica mea, Irina, m-a sunat să-mi spună că vrea să vină acasă pentru câteva săptămâni, am simțit că sub această cerere simplă se ascunde o furtună. Povestea mea e despre conflictele nespuse din familie, despre sacrificii, neînțelegeri și dorința de a găsi, totuși, un loc unde să aparții.
Ioana nu s-a lăudat niciodată cu căsnicia ei, dar în secret era foarte mândră de familia ei. Ea și Sorin erau împreună de doar câțiva ani, dar deja s-au căsătorit, s-au stabilit și au întâmpinat o fiică adorabilă. Alături de Sorin, Ioana se simțea în siguranță, deși uneori natura lui protectoare o izola prea mult de lumea exterioară. Ioana niciodată
