Mă numesc Radu și la 40 de ani încă locuiesc cu mama mea, Lenuța, într-un apartament vechi din București. Povestea mea este despre lupta interioară dintre dorința de a-mi găsi propriul drum și teama de a răni singura persoană care mi-a fost mereu aproape. Între certuri, regrete și speranțe, am învățat să-mi ascult inima și să caut libertatea, chiar dacă asta înseamnă să mă desprind de trecut.
Din prima zi de căsnicie, am crezut că sacrificiul pentru soțul meu, Sorin, este dovada supremă de iubire. Ani la rând am trăit sub controlul lui, pierzându-mi identitatea și curajul de a visa. Povestea mea este despre frică, dependență emoțională și drumul greu către libertatea de a fi din nou eu însămi.
Într-o seară rece de toamnă, am mers la Ana, fiica mea, convinsă că vom petrece un weekend liniștit împreună. Un dialog neașteptat, auzit din greșeală, a zdruncinat tot ce credeam că știu despre ea și despre mine. În acea noapte am pierdut o parte din copilul meu, dar am găsit curajul să privesc adevărul în față și să mă întreb dacă vreodată ne cunoaștem cu adevărat copiii.
