Într-o seară ploioasă, nepoata mea, Irina, m-a sunat să-mi spună că are nevoie să vorbim. Nu voia bani, nu voia să o duc undeva, ci doar să fie ascultată. Povestea noastră scoate la iveală cât de greu e să fii prezent cu adevărat pentru cineva drag, mai ales când propriile regrete și frici te țin pe loc.
Într-o seară tensionată, primesc o cerere în căsătorie de la un bărbat abia cunoscut, iar viața mea ia o turnură dramatică. Povestea urmărește consecințele deciziilor impulsive, conflictele cu familia și descoperirea propriei identități. La final, rămân cu regrete, dar și cu lecții despre încredere și maturizare.
Mă numesc Sorina și povestea mea începe într-o seară de toamnă, când fiica mea, Irina, mi-a propus să vând casa în care am trăit peste treizeci de ani. Între zidurile vechi, am simțit cum trecutul și prezentul se ciocnesc, iar decizia de a renunța la tot ce am construit a scos la iveală conflicte, regrete și speranțe. Prin această încercare, am descoperit ce înseamnă cu adevărat să lași în urmă nu doar lucruri, ci și o parte din tine.
M-am trezit prinsă între dragostea pentru fiul meu și responsabilitatea față de nepoata mea, Mara. După ce fiul meu, Radu, și-a părăsit soția pentru o altă femeie, am decis, într-un moment de revoltă, să-i las apartamentul meu Marei. Acum mă macină îndoiala: am făcut ceea ce trebuia sau am greșit față de familia mea?
Sunt mama a doi băieți, Vlad și Radu. Întotdeauna am vrut ca Vlad, cel mai mic, să-l ajungă din urmă pe Radu, care părea să reușească totul fără efort. Povestea mea este despre ambiție, greșeli și prețul pe care îl plătim când încercăm să ne modelăm copiii după dorințele noastre, nu după sufletul lor.
Mă numesc Radu și am trăit drama unei alegeri greșite, care mi-a răsturnat viața și a rănit pe toți cei dragi. După divorțul de prima mea soție, Ana, am încercat să-mi găsesc fericirea alături de o femeie mai tânără, Irina, dar trecutul nu m-a lăsat niciodată să respir cu adevărat. Povestea mea e despre regrete, familie destrămată și dorința de a repara ce am stricat, chiar dacă uneori e prea târziu.
Am trăit mereu cu impresia că mama primului meu soț, doamna Viorica, nu mă va accepta niciodată. Am judecat-o aspru, fără să-i cunosc cu adevărat sufletul, iar acum, privind în urmă, regret fiecare clipă în care am lăsat prejudecățile să-mi dicteze comportamentul. Povestea mea este despre neînțelegeri, orgolii și dorința de a repara ceea ce pare iremediabil.
Mă numesc Radu și după 15 ani de căsnicie cu Irina, am ajuns la capătul puterilor. Am crezut că un job în Germania va fi doar o pauză înainte de divorț, dar totul s-a transformat într-o dramă care mi-a zdruncinat toate certitudinile. Povestea mea e despre alegeri, regrete și curajul de a privi adevărul în față.
După ce am împlinit 60 de ani, am început să renunț, rând pe rând, la lucruri care cândva îmi defineau viața. Am crezut că eliberarea de poveri mă va aduce mai aproape de liniște, dar am descoperit că unele pierderi lasă goluri greu de umplut. Povestea mea e despre alegeri, regrete și dorința de a fi ascultat, chiar și atunci când pare prea târziu.
Am crescut într-o familie în care tăcerea era mai grea decât orice ceartă. Povestea mea este despre cum am pierdut-o pe mama, ignorând sfaturile ei, și cum am încercat să repar relația cu tatăl meu, când era deja prea târziu. Acum, mă întreb dacă putem învăța să ascultăm înainte ca viața să ne ia șansa.
La douăzeci și doi de ani, povestesc cum acțiunile mele au dus la divorțul părinților mei când aveam doar șaptesprezece ani. Crescând într-o casă plină de certuri constante între părinții mei, am crezut că rezolv o problemă. Acum mă întreb dacă intervenția mea a fost prematură, ducând la un rezultat plin de regrete și probleme nerezolvate.
Sunt Ana, o mamă care a plecat să muncească în străinătate pentru a-i oferi fiicei mele, Delia, un viitor mai bun. Acum, la 59 de ani, mă confrunt cu resentimentele ei pentru că am lipsit în momentele importante din viața ei. Încerc să îmi repar greșelile și să reconstruiesc relația cu Delia, dar mă întreb dacă este prea târziu.
